Argumente pro si contra pentru cele mai frecvente 5 trasee de alergare

Inainte de toate, pentru mine alergarea este o modalitate de relaxare si deconectare de la activitatile cotidiene. Intotdeauna am fost de parere ca un traseu placut te stimuleaza sa alergi mai mult si te face se uiti de oboseala. Pe 4 septembrie a avut loc primul maraton transfrontalier intre Bulgaria si Romania si ma gandeam cat de mult mi-ar fi placut sa alerg la un asemenea eveniment. Startul s-a dat de pe plaja din Krapets si traseul a continuat pe drumuri de pamant pe faleza pana in localitatea 2 Mai si retur, peisajele fiind absolut superbe, dupa cum se poate vedea in imaginile de mai jos.

maraton-via-pontica-bulgaria-romania

maraton-via-pontica

via-pontica

via-pontica-maraton

In anii care au trecut de cand am inceput sa alerg, am incercat diferite trasee, unele mai placute, altele mai plictisitoare si vreau sa expun in randurile ce urmeaza, cateva pareri personale cu privire la traseele incercate pana in prezent.

Activitatea mea de alergator a inceput pe stadion, o buna perioada de timp am alergat pe iarba, distante scurte si cu ritm scazut. Apoi am iesit din iarba pe pista, unde am alergat mai mult timp.

running-piste

Argumente pro si contra:

Ambele suprafete sunt sigure pentru articulatii, insa pentru mine sunt plictisitoare. Tin minte si acum cand am alergat la un moment dat 20 de ture de pista. La vremea aceea mi s-a parut o distanta enorma, dar de fapt erau vreo 8 km.

Majoritatea persoanelor care prefera un astfel de traseu alearga cateva ture, sa zic vreo 6-7 in medie si din acest motiv in momentul in care ai ajuns la 20, ti se pare ca ai alergat incredibil de mult. Pentru a ajunge la 20 de km ai nevoie de 50 de ture si nu cred ca se invarte nimeni atat, deci nu progresezi din simplul fapt ca te plictisesti alergand. Mi se intampla adesea ca dupa 20 de ture de pista sa nu fiu foarte obosit, de multe ori am avut senzatia ca mai puteam, cu toate acestea ma opream deoarece ma plictiseam.

Un alt lucru care nu-mi place pe un astfel de traseu este legat de faptul ca vezi tot timpul acelasi peisaj, pur si simplu te invarti intr-un cerc.

Dupa experienta cu pista de alergare am trecut la alergarea in parc, unde am petrecut si mai mult timp.

running-in-park.png

Argumente pro si contra:

Experienta este mult mai placuta deoarece peisajul este mai frumos, terenul variat si aerul parca este mai curat. Usor, usor m-am indepartat de acest tip de traseu  deoarece tot timpul imi lasa impresia ca alerg intr-un labirint. La orele de varf parcurile sunt destul de aglomerate si nu poti mentine un ritm constant.

Problema nu ar fi atat de mare daca parcurile nu ar fi pline cu caini (aici ma refer inclusiv la cainii de casa). Atunci cand alerg, nu suport sa intalnesc caini, tot timpul incetinesc sau chiar ma opresc si dupa ce ma indepartez incep din nou sa alerg.

In plus, aleile destul de inguste uneori, trebuie impartite cu oamenii de rand, biciclistii, skaterii, cu pustanii veniti la agatat sau la vanatoare de pokemoni. Pai si de alergat, pe unde sa mai alergi?

Un alt minus poate fi si marimea parcului, uneori ai nevoie de cateva ture pentru o distanta considerabila. Imi aduc aminte ca pe cand alergam in parc, aveam nevoie de patru ture pentru un antrenament complet.

Pentru mine urmatorul nivel a fost alergarea stradala, traseu pe care il prefer si in prezent.

city-running.png

Argumente pro si contra:

In primul rand imi place deoarece pot sa fac ture mai lungi fara sa fiu nevoit sa ma invart intr-un perimetru restrans.

In al doilea rand, in fuctie de ruta aleasa, iti faci traseul cat de greu vrei, poti alege intre o portiune mai plata sau una mai variata si nu este nevoie sa te deplasezi intr-un anumit loc, poti porni chiar din fata blocului.

In al treilea rand ai suficient spatiu, in special seara (sau chiar noaptea), perioada pe care o si prefer. Daca  totusi sunt nevoit sa ies pe carosabil, tot timpul alerg pe partea stanga in sensul meu de alergare. Asa am traficul in fata si ma pot feri singur in caz ca sunt in pericol si de asemenea sunt in partea dreapta a traficului.

Elementele reflectorizante prezente pe echipament sunt teribil de importante noaptea. Din acest considerent pantofii pe care ii prefer pe timp de noapte au cele mai multe elemente reflectorizante dintre toti pe care ii am si pe langa asta le-am pus o pereche de sireturi reflectorizante. Cam asa arata in lumina blitului, dupa 12 km alergati prin ploaie.

nike-lunarfly

Pentru mine, antrenamentele nocturne au reprezentat o buna oportunitate de a invata orasul; atunci cand m-am mutat in Bucuresti o lunga perioada de timp am alergat doar noaptea, doar in linie dreapta si tot timpul cu GPS si bani de taxi la mine.

Si aici intervin dezavantaje, unul dintre ele fiind aerul destul de poluat. Un alt lucru de care nu poti scapa este culoare rosie a semafoarelor care te poate tine pe loc pana la 2-3 minute, ceea ce e destul de enervant uneori. Tot timpul incerc sa-mi configurez traseul astfel incat sa am cat mai putine semafoare dar nu reusesc.

Suprafata dura este de asemenea un inconvenient, alergand pe bitum socurile resimtite in articulatii vor fi mult mai puternice.

Si ce credeti ca urmeaza atunci cand te plictisesti de pista, parcuri si de alergarea stradala? Evident trail running-ul sau alergarea pe trasee neasfaltate. Consider ca este cel mai frumos tip de traseu, din urmatorele considerente:

  • intrucat acesta se desfasoara prin padure, pe trasee de drumetie sau prin zone mai izolate, aerul este mult mai curat;
  • iti ofera o senzatie de libertate si in acelasi timp te poti bucura de natura si peisaje splendide;
  • pe timp de vara este mult mai confortabil din punct de vedere termic daca de exemplu alegi sa alergi prin padure;
  • pe langa distanta si oboseala te lupti cu o multime de obstacole si terenul poate fi mult mai variat.

Am avut ocazia sa alerg de cateva ori pe astfel de trasee in zone extrem de frumoase cum ar fi:

  •  Brasov – am participat la doua semimaratoane, la unul din ele am avut parte de zapada, gheata si noroi cat cuprinde. Asa aratau pantofii si manusile dupa cei 21 de kilometri:

semimaraton-brasov-2015

  • Baia Mare – 12 km alergati printr-o ploaie marunta si un traseu incredibil de frumos;

baia-mare-trail-running.jpg

  • Corcova – doar 6 km dupa o pauza de vreo 6 luni, un eveniment care mi-a ramas la suflet ( impresii aici );

corcova-trail-race.jpg

  • Bucuresti, Delta Vacaresti –  priveliste frumoasa, traseu cu dificultate redusa si cu ceva caini, acesta este motivul pentru care alerg acolo doar ocazional desi locuiesc la doi pasi. Obisnuiesc totusi sa merg in zona dupa fiecare antrenament pentru cateva seturi de scari si pentru peisajul frumos al zonei.

delta-vacaresti

  • Bucuresti, padurea Baneasa – am participat la cursa de 10,5 km din primavara ( impresii aici ), probabil o sa merg si la cursa din iarna.

padurea-baneasa.jpg

Contraargumente:

  • articulatiile genunchilor sunt mai solicitate deoarece terenul este accidentat si creeaza instabilitate;
  • traseul este mult mai dificil comparativ cu celalalte;
  • necesita echipament specific, in caz contrar te poti accidenta;
  • uneori necesita tehnica si pregatire foarte buna;

Cam asa vad eu alergarea pe traseele pe care le-am incercat, acum sunt curios, tu pe unde alergi?

Anunțuri

2 gânduri despre “Argumente pro si contra pentru cele mai frecvente 5 trasee de alergare

  1. Alexandru Iordache

    Salutari Ionut, foarte concis si cuprinzator articolul tau.
    Noi, alergatorii amatori din Bucuresti, neavand norocul de a avea prea multe zone unde ne putem antrena, suntem nevoiti sa gasim alternative aici in oras, un oras care nu iti ofera prea multe optiuni inafara de cateva parcuri si eventual traseele de care vorbeai si tu, hai hui prin oras. Eu cred ca pentru diversitatea antrenamentelor si pentru a nu te plictisi, cea mai buna varianta e sa le alternezi. Mie imi place sa alerg in IOR, Herastrau ori Tineretului, varianta traseelor prin oras ma oboseste, alergand de obicei dimineata sa ocolesc persoane si sa stau la semafor ma face sa imi pierd ritmul si sa obosesc mai repede. Revenind la diversificarea antrenamentelor, putem combina alergatul pe distante lungi prin oras, alergatul intr-un pace de competitie in parc ( iarasi ora aleasa este importanta) ori pe stadion ( Lia Manoliu-abonament, Dinamo-intrare 2 lei) pentru antrenamentele de tip viteza ori fartlek.
    DIn punctul meu de vedere, ca si fizioterapeut, as limita cat mai mult (sa nu zic interzic) alergarile pe suprafete dure, nemiloase cu articulatiile, cu efect pe termen lung, aici deja intram in alte discutii.
    Recent am participat la semimaratonul Ciucas x3, cu un traseu foarte frumos cu 1274m diferenta de nivel cu punct maxim de 1882m, cursa foarte bine organizata, nu foarte grea, si care ti-o recomand sau poate pentru la anul ne mai antrenam si mergem impreuna si alergam maratonul( iti garantez ca pe munte nu ai timp sa te plictisesti)!
    Una peste alta, ca m-am lungit destul, cel mai important este sa iesi din casa si sa faci sport si observ ca ,de la an la an, numarul participantior la diferitele competitii de alergare la amatori este in crestere asta inseamna ca avem deschidere catre sport si ca intelegem ca miscarea inseamna sanatate !
    Te salut si spor la antrenament !

    Apreciază

  2. Alex, am alergat de cateva ori in Tineretului si nu m-am simtit deloc in largul meu, poate am ales ruta gresit, poate era prea aglomerat, dar uitandu-ma la sfarsit pe aplicatia de tracking pe care o folosesc am abservat ca traseul parcurs arata exact ca un labirint din care incercam sa ies, ce sa mai zic de ritm!?!? In Herastrau am alergat ieri, acolo e altceva deoarece traseul este in linii mai drepte si a fost chiar liber pentru ca era frig afara. In IOR am fost o singura data, cu bicicleta si pot sa spun ca nu am vazut niciodata densitate atat de mare de persoane intr-un parc. Foarte corect ce ai spus, conteaza mult si ora la care mergi, insa vara de exemplu, incepand cu ora 19:00 e plin oriunde te-ai duce. Pentru tine e altceva pentru ca tu alergi dimineata si e perfect adevarat ce zici. Sunt de acord cu faptul ca pentru antrenamentele de tip fartlek si sprint, pista ramane singura optiune. Nu ai cum sa tragi la fel pe niciun alt tip de traseu deoarece pot fi anumiti factori perturbatori. Pentru mine ar fi ideal sa existe o pista de alergare care sa inceapa din centrul Bucurestiului si sa se termine la Baneasa. Pistele sunt bune, dar plictisitoare si spun asta cu toate ca am simtit pe articulatiile mele efectele pe termen lung ale bitumului. Una peste alta, daca imi trece raceala pana in weekend poate ne vedem la o alergare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s