Impresii dupa Baneasa Autumn Trail Run – 2017

Duminică, 17 septembrie, s-a alergat la Băneasa Autumn Trail Run, eveniment care a adus în Pădurea Băneasa pasionaţi de alergare, pofticioşi de aer curat şi multă voie bună.

Statistici

La eveniment s-au încris în total 950 de persoane. Dintre acestea, 603 s-au înscris la cursa de cros, în timp ce restul de 347 au ales semimaratonul.

Traseul de cros a fost terminat de 515 alergători, 86 din cei înscrişi nu s-au prezentat la start, iar 2 au abandonat pe parcurs. Primii trei  alergători au oprit cronometrul la 00:37:47, 00:37:55 şi 00:38:46.

De cealaltă parte, la semimaraton, 295 alergători au  trecut linia de sosire, 49 nu s-au prezentat, iar 3 au abandonat. Primii trei alergători au înregistrat 01:24:01, 01:24:48 şi 01:27:45.

Chiar dacă traseul a avut  dificultate redusă, pe anumite portiuni rădăcinile copacilor au pus ceva probleme alergătorilor, iar poteca îngustă te obliga de multe ori să depăşeşti pe arătură. 🙂

Despre organizare

Mi-a plăcut că au fost aduse coşuri de gunoi în zona punctelor de hidratare, însă traseul mi s-a părut destul de sec, insuficient de animat.

Au fost  zone în care se afla un singur voluntar, pe tot traseul de 10.5 km am văzut un singur fotograf, iar la punctele de hidratare era prea linişte şi voluntari puţini.

Exceptând cele menţionate anterior, evenimentul a fost foarte bine organizat şi îmi susţin această afirmaţie cu următoarele argumente:

  • În zona start/finish a existat o ambulanţă şi personal medical, iar la nevoie participanţii puteau beneficia de servicii medicale de urgenţă;
  • În zona start/finish era un cort în care participanţii puteau beneficia de masaj după terminarea cursei;
  • Au existat vestiare, toalete şi coşuri de gunoi suficiente;
  • Punctul de hidratare din zona start/finish a fost deschis înainte de începerea cursei. Astfel te puteai hidrata sau puteai consuma ceva de acolo, chiar şi înainte de începerea cursei;
  • Spre finalul evenimentului a fost organizată o tombolă cu premii pentru cei prezenţi;
  • În săptămâna care a precedat evenimentul au fost luate măsuri de precauţie împotriva viespilor de pe traseu. Deşi iniţial fusese emis un avertisment în acest sens, personal nu am văzut nici măcar una, lucru care dovedeşte faptul că organizatorii pun accent pe siguranţa alergătorilor, iar din acest punct de vedere şi-au făcut treaba exemplar.

Dar pentru a va convinge singuri de cele citite mai sus, va recomand să vă înscrieţi la ediţia de iarnă a evenimentului (Băneasa Winter Trail Run), care va avea loc pe data de 10 decembrie.

Ne vedem la start … sau mai bine la finish! Obligatoriu ne vedem la finish!

Jurnal de cursă

Perioada premargatoare cursei

Este dimineaţa zilei de 17 septembrie, deşi este weekend, ceasul sună la ora 7 fix. Realizez că este duminică şi încerc să opresc alarma, dar când deschid mai bine ochii îmi dau seama că este ziua evenimentului, iar starea de somnolenţă nu mă lăsa să mă dau jos din pat.

Trag de timp încă vreo 10-15 minute, după care cu greu fac primul pas către baie. Creierul încă îmi trimite tot felul de semnale prin care îmi spune ba că este prea devreme, ba că sunt obosit şi nu dau randament aşa, ba că mă dor muşchii, ba că mă dor tibiile, ba că sunt deshidratat de la berile din seara precedentă şi n-are rost să încep să aleg de nebun prin pădure la ora aia. 🙂

Raţionamentul îmi spune că trebuie măcar să mă prezint la start, apoi o să văd cum termin cursa, la urma urmei sunt doar 10 kilometri jumate. Mă gândesc dacă merită să abandonez obiectivul înainte să încep, apoi un curent rece îmi străbate tot corpul.

Duşul este comutat pe apă mai mult rece decât caldă, iar trezirea este aproape instantanee. Acum, obiectivul de 52 de minute  pare mai plauzibil, sunt ferm convins că pot să duc 10, 5 km la pace de 05:00 min/km, dar ştiu că o să trag de mine.

Echipamentul aştepta pregătit din seara precedentă iar pantofii de trail, nealergati din aprilie, abia aşteptau să muşte din pământul uscat.

Mă echipez să-mi întru în atmosfera, apoi îmi dau seama că berile din seara precedentă chiar m-au deshidratat. Beau un pahar mare de apă, după care dau de altă dilema: ce fac, mănânc sau nu mănânc?

Dacă mănânc, poate o să mă simt greoi, poate ceva aciditate, poate iar îmi sare tot stomacul în sus şi nu pot să fac nimic. Mai bine lasă!

Dacă nu mănânc, nu am energie suficientă şi rămân repede fără “benzină”, caz în care mă mişc mai greu decât o face atacul Realului fără Benzema, motiv pentru care aleg să mănânc.

Caut ceva uşor şi dulce, iar combinaţia formată din 150 de grame de smântână, un strugure şi ciocolată tartinabila îndeplineşte condiţiile.

Ceasul e trecut deja de 08:00 şi trebuie să plec, mă gândesc că o să-mi ia o veşnicie să găsesc loc de parcare pe-acolo, dar sper să am noroc. Pe drum consum şi jeleurile Power Bar din kitul de participare, iar situaţia pare sub control.

După cum speram, am noroc şi găsesc loc de parcare relativ uşor, iar pe la 08:40 eram în zona de start.  Nu plec de lângă maşină până nu aplic puţină crema cu chili pe picioare, pentru a grăbi încălzirea muşchilor şi pentru a calma durerile din partea inferioară a tibiilor. La sfârşitul cursei aveam să-mi dau seama că am cam exagerat.

Ajuns în zona de start, remarc atmosfera creată de partenerii de la Kiss FM – DJ Yaang şi Ana Moga, care încercau să ne bage “in the mood”, temperatura era perfectă, aveam timp suficient pentru încălzire şi totul era cum nu se putea mai bine. Deja  mă mâncau tălpile şi abia aşteptam să se facă ora de start.

Suntem avertizaţi cu privire la hidratare/deshidratare, deoarece se anunţa o zi călduroasă, aşa că în zona de start mai găsesc loc pentru 2 pahare de isotonic. După asta am terminat şi cu lichidele, sper să nu fie nevoie să mă opresc pe traseu pentru a merge la toaletă, alergarea fiind imprevizibilă din acest punct de vedere.

De la Start la Km 4

Începe numărătoarea inversă şi se dă startul, pleacă valul 1, după vreo 5 minute pleacă valul 2, iar pe la 09:37 mă trezesc sub poarta de start, urmând că într-un minut să iau startul împreună cu valul 3.

Având setat în minte obiectivul de 05:00 min/km, decid să nu-mi conserv energia la start, aşa cum fac de obicei, şi aleg să plec ceva mai tare, dar fără să exagerez cu viteza.

Menţin ritmul până la km 3, moment în care decid să mă uit la ceas pentru un prim check. Cronometrul indica 14:36, pulsul era la 166 BPM, teoretic eram în grafic. Ştiam că dacă sunt în grafic după primii 3 km, am şanse mari să realizez obiectivul, deoarece cam asta este distanţa după care corpul meu se obişnuieşte cu efortul şi începe să tolereze ritmul alert.

Ştiind că pot urca pulsul fără  probleme până la 175 BPM, forţez puţin până la km 4, unde se alfa primul punct de hidratare, devansând vreo 20 de participanţi, iar pulsul urcă pentru un scurt moment la 173 BPM.

Înregistrez sub 20 de minute, consider că am suficientă “benzină” şi trec glonţ pe lângă cei opriţi la primul punct de hidratare. Ştiam că nu sunt nici măcar la jumătatea cursei şi trebuia să menţin ritmul. Încă vedeam un şir lung de alergători în faţă mea.

Decid să-l fixez pe ultimul pe care-l văd şi trag tare să-l ajung. Continui cu strategia asta până la km 7 şi urc pulsul până la 178 BPM, după care încerc să nu mai forţez până la cel de-al doilea punct de hidratare, adică vreo 300 – 400 de metri.

Gura mi-era deja uscată, parcă nu mai aveam suficientă salivă, simţeam că am pierdut multă apă, dar nici în ruptul capului nu voiam să pierd timp la punctul de hidratare, oricum de sete nu muream.

De la Km 7 la Finish

Fără să mă opresc la punctul de hidratare de la Km 7.3, beau o gură de apă şi continui urmărirea celui pe care-l fixasem.  Cu greu îl ajung pe la km 8, moment în care observ că avea numărul de concurs pe spate. Trag cu ochiul şi văd că luase startul cu valul 1, lucru ce-mi confirmă ritmul bun de până atunci.

După km 8  încerc să cresc ritmul  şi-l menţin până când nu mai aud mişcare în spatele meu. După km 9  începe să se audă gălăgie, lucru ce-mi spune că sunt aproape de final, iar asta mă determină să cresc puţin ritmul.

Până la km 10 mai depăşesc un grup de 6 alergători, îi aplaud pe băieţii cu tobele şi-mi continui sprintul pe ultimii 500 de metri, având pulsul la 186 BPM.

Trec linia de sosire al 23 – lea la open şi al 12-lea la categoria de vârstă, ceasul îmi indică 00:51:35, pace de 04:54 min/km, obiectivul este atins. Rămân în zona de finish până la sfârşitul evenimentului şi mă bucur de temperatură şi atmosferă.

Aceasta a fost prima mea cursă pentru care mi-am setat un timp limita. Consider că stabilirea unui astfel de  obiectiv nu poate fi decât benefică, deoarece te determina să-ţi stabileşti o strategie prealabilă şi să iei decizii de moment, aceste lucruri putând conduce către realizarea obiectivului final. Bineînţeles că asta este valabil doar dacă obiectivul este unul realist.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s