Invictus Romania – poveste cu eroi si happy-end

Zilele trecute, în timp ce conduceam spre casă, ascultam radioul, aşa cum fac de obicei la volan.  Eram pe frecvenţa 106.70 – Europa FM, post care m-a ţinut la curent cu tot ce s-a întâmplat la Invictus Games. Ascultam o ştire potrivit căreia militarii noştri urmau să se întoarcă acasă, dar nu oricum, ci cu 4 medalii.

Prestaţie excelenţă a echipei noatre, dar în cazul de faţă nu este vorba doar despre 4 medalii, ci de mult mai mult de-atât. Este vorba despre dăruire, sacrificiu şi patriotism. Dar hai mai bine să-ţi argumentez de ce spun asta.

Despre Invictus Games

Invictus Games – Jocurile Paralimpice Invictus – au fost organizate prima dată în 2014, la iniţiativa Prinţului Harry al Marii Britanii, din dorinţa de a încuraja şi sprijini recuperarea fizică şi reabilitarea militarilor NATO, răniţi pe fronturile de luptă.

Anul acesta, pentru prima dată, luptătorii români răniţi în teatrele de operaţii au ajuns la Invictus Games, alături de camarazii lor din alte 16 state.

Echipa Invictus România a fost formată din 33 de militari răniţi în Afganistan şi Irak. Dintre acestia, 15 au concurat timp de 7 zile, în 6 discipline sportive individuale: tir cu arcul, atletism, canotaj în sală (la simulator), haltere, ciclism şi înot.

Concurenti romani la Invictus Games 2017 – Toronto

Pentru proba de atletism: maior Laurenţiu Şerban, plutonier Doru Hamza, sergent Bogdan Dragomir;

Pentru proba de ciclism: plutonier adjutant principal Costel Stanciu, plutonier adjutant Costinel Slăniceanu, plutonier major Irinel Matei;

Pentru proba de canotaj în sala (la simulator): locotenent Ciprian Iriciuc, plutonier major Dumitru Paraschiva;

Pentru proba de haltere: maior Nicolae Grigore, plutonier adjutant principal Eugen Mănăilă;

Pentru proba de tir cu arcul: caporal Eugen Pătru, plutonier Ionuţ Butoi, colonel Augustin Pegulescu, colonel în retragere Dorin Petruţ;

Pentru proba de înot: plutonier major Ionel Eugen Bida;

Pentru proba de echipa „volei din şezut” au fost înscrişi toţi cei 15 sportivi.

Au fost 7  zile în care eroii români au ţinut drapelul nostru sus şi au demonstrat că nu sunt mai prejos decât camarazii lor din alte state.

Dar oare pentru a câta oară au făcut lucrul asta? Există oare ceva ce le poate lua oamenilor ăstora dragostea si loialitatea faţă de ţară, imn şi drapel?

Oare există cineva care-i poate convige pe oamenii ăştia că pentru ei totul s-a terminat? Există ceva ce-i poate face să renunţe, să se opreasaca? Nu, nu şi nu!

Nici preţul plătit în misiunile din Afganistan şi Irak, nu i-a făcut să renunţe. Vineri, la Webstock, cineva spunea că “libertatea nu este gratuită, militarii noştri lupta în teatrele de operaţii pentru libertatea noastră, a celor de acasă”.

Dar uite că, din păcate, uneori  se mai întâmplă să fie şi răniţi … sau poate mai rău.

În condiţiile în care plătesc un preţ imens pentru patriotismul lor, oare cum de mai găsesc oamenii ăştia motivaţia de a ţine sus steagul unei ţări, ai cărei fii îi acuză că pleacă dincolo de graniţe pentru alte interese decât cele naţionale?

Oare ne-am gândit măcar o dată la faptul că dacă ajung să lupte acasă, e prea târziu pentru noi?

Ei bine, pe 21 septembrie, către Toronto s-au îmbarcat 33 de eroi care au plătit deja, dar asta nu i-a descurajat.

33 de eroi care au vrut să demontreze că încă mai pot lupta pentru ţara lor, chiar dacă pe câmpul de luptă nu o mai pot face. Şi-au plecat… au plecat către competiţia asta, precum într-o misiune care trebuia dusă la bun sfârşit. Şi-au dus-o!

InvictusRomaniaToronto

Primul român care a fluturat drapelul nostru pe podiumul de la Toronto a fost maiorul Laurenţiu Şerban, câştigător al medaliei de bronz in proba de atletism – 1500 m.

Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată un om care să ridice cu o aşa mare mândrie drapelul ţării lui, precum  o făcea el în timpul festivităţii de premiere.

LaurentiuSerban

Locotenentul Ciprian Iriciuc a ţinut să le amintească tuturor de gena lui Patzaichin şi-a Elisabetei Lipă, pentru sacrificiul său din Afganistan şi efortul din proba de canotaj în sala (la simulator), fiind răsplătit doar cu o simplă medalie de bronz. La aceeaşi proba, plutonierul major Dumitru Paraschiva a terminat pe locul 5.

CiprianIriciuc

Echipa de tir cu arcul a demonstrat că poţi îndeplini obiective, dacă-ţi fixezi bine ţinta. Mai întâi, Ionuţ Butoi a obţinut medalia de argint în proba de tir cu arcul (individual), iar apoi, echipa României, formată din Ionuţ Butoi, Dorin Petruţ şi Nicuşor-Augustin Pegulescu, a câştigat medalia de aur la tir cu arcul pe echipe, învingând în finală echipa SUA.

Jos pălăria în faţa lor! La prima participare au reuşit să aducă acasă 4 medalii, dar pentru ei, nu asta este important, important e că au dus steagul României acolo.

InvictusRomania

Da, pentru că aşa au vrut ei! Pentru că în spatele acestei participări stau 3 ani de muncă şi voluntariat. Dar hai să-ţi spun cum a apărut Invictus România.

Despre Invictus România

Gândindu-mă la ceea ce a reuşit să facă echipa noastră la Toronto, m-a făcut să realizez cât de mult a evoluat proiectul Invictus România. În 2014, la prima ediţie  Invictus Games, nu doar că nu aveam echipa, dar nu s-au găsit fonduri nici măcar cât să trimitem un militar acolo.

Astfel, în septembrie 2014, a luat naştere Asociaţia Voluntarilor Invictus, un proiect de educaţie şi voluntariat, născut din dorinţa de a crea o punte de legătură între militari şi civili.

Misiunea Invictus România

Din octombrie 2014, prin evenimentele sportive pe care le organizează gratuit, Asociaţia Voluntarilor Invictus colectează fonduri pentru a trimite luptători răniţi în Afganistan şi Irak, la ediţiile Invictus Games.

Evenimente organizate până în prezent:

Ştafeta Veteranilor (Bucureşti – Carei) – prima ediţie (18-25 octombrie 2014). Ştafeta a plecat din Bucureşti, iar până la Carei au fost parcurşi aproximativ 1000 km.

Triatonul I Am I-Man (11 noiembrie 2014) – desfăşurat cu ocazia Zilei Veteranilor, a fost primul eveniment de acest tip, organizat în Armata României.

Ştafeta Alba Iulia (24 noiembrie – 1 Decembrie 2014) – din 24 de localităţi, ştafetele Invictus a plecat spre Alba Iulia. Evenimentul a durat 6 zile, iar voluntarii au alergat aproximativ 3000 de km.

Maratonul Veteranilor 1+1 (29 aprilie 2015) – a fost prima acţiune în care s-a accentuat într-un mod evident rolul Invictus, acela de a construi o punte de legătură între militari şi societatea civilă. Fiecare voluntar militar, participant la alergare, a invitat un voluntar civil. 50 de participanţi au alergat fluturând un drapel de 50 de metri.

Crosul Monumentelor – Iaşi (24 mai 2015) – ştafetă de 60 de km, care a trecut pe la toate monumentele din Iaşi.

Provocarea #pentrueroulmeu (26 iunie – 29 iulie 2015) – voluntari militari şi civili au alergat 24 de ore în jurul Universităţii Naţionale de Apărare, în memoria eroilor neamului românesc.

Ştafeta Veteranilor (Bucureşti – Carei) – ediţia a II – a (04 septembrie – 25 octombrie) – de data aceasta, ştafeta a marcat traseul armatei române în lupta de eliberare a Transilvaniei. Până la Carei, a fost arborat câte un drapel naţional pe primăria fiecărei localităţi eliberate, iar traseul a însumat aproximativ 2000 de km.

Triatonul Veteranilor – ediţia a II – a (14 noiembrie 2015) – spre deosebire de prima ediţie a evenimentului, au participat deopotrivă civili şi militari.

Triatlonul Invictus – Pe Argeş în Jos (Piteşti, 24 aprilie 2016) – triatlon olimpic organizat la Piteşti, primul eveniment de acest fel din zona, primul triatlon fără taxă de înscriere şi primul care a avut o categorie specială pentru persoane cu dizabilităţi. Au participat aproximativ 220 de persoane.

20 iunie 2016 – startul proiectului „Pedalam pentru Invictus” – o serie de acţiuni care au avut ca scop strângerea de fonduri  pentru participarea la Invictus Games. Companii importante au ales să „cumpere” kilometri, iar voluntarii au pedalat pentru a parcurge o distanţă cât mai mare.

Ştafeta Veteranilor (Bucureşti – Carei) – ediţia a  III – a (19 – 25 octombrie 2016);

25 martie 2017 – Invictus se implică în organizarea celei de-a V-a ediţii a Maratonului Aiud. O parte din fonduri sunt direcţionate către Asociaţia Invictus România.

Triatonul Invictus – Pe Argeş în Jos (Piteşti, 29 aprilie 2017) – triatlon olimpic organizat la Piteşti, fără taxa de înscriere. Au participat aproximativ 200 de persoane.

Evenimente viitoare

Ştafeta Veteranilor – ediţia a IV-a (15 – 25 octombrie 2017);

Duatlonul Regal Invictus – Curtea de Argeş (11 noiembrie).

Asta este doar o mică parte din munca ultimilor ani, o parte din evenimentele gratuite, organizate cu scopul strângerii de fonduri pentru Invictus Games.

O muncă dusă de voluntari militari şi civili. O lupta născută din ambiţia şi dăruirea maiorului (sper să nu greşesc gradul) Petre Luca, cel care la începutul proiectului spunea:

”La sfârşitul timpului pe care-mi propun să-l petrec în această competiţie, se vor fi născut în România cam tot atâţia copii câţi militari şi-au pierdut viaţa”.

Privesc Invictus Romania ca pe o poveste frumoasa, o poveste cu eroi si cu happy-end, ceea ce si este de fapt.

Go Invictus! Mă-nclin,  pentru că „sacrificiul impune respect!”

Anunțuri

Un gând despre “Invictus Romania – poveste cu eroi si happy-end

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s