Impresii dupa Baneasa Winter Trail Run – 2017

 Duminică, 10 decembrie, a avut loc Băneasa Winter Trail Run, consemnându-se astfel cea de-a 10 – a ediție a evenimentelor din seria Băneasa Trail Run.

Deși inițial se anunțau 1401 participanți, vremea rea și-a spus cuvântul, iar la start s-au aliniat 1160 de alergători.

Conform consințământului liber exprimat în momentul înscrierii, 533 de alergători au luat startul în cursa de semimaraton, în timp ce cursa de cros a adus la start 627 de alergători.

Dacă tragem linie și comparăm cifrele cu cele trecute pe lista de înscriși, rezultă un minus de  87 de alergători la proba de semimaraton și 154 la proba de cros.

La masculin, proba de cros a fost câștigată de Alexandru Corneschi (37m:59sec), acesta fiind urmat de Cristian Lutic (38m:52sec) și de recordmanul absolut al semimaratonului Intersport desfășurat la Brașov, Vitalie Gheorghita (39m:56sec).

La cros – feminin, pe podium au urcat Claudia Dinu (46min:09sec), Mara Voicu (46min:40sec) si Zinaida Sacara (49min:26sec).

La semimaraton – masculin s-a impus Mihail Bizniuc (01h:18min:52sec), pe locul doi s-a clasat Robert Necula (01h:20min:58sec), iar podimul a fost completat de Igor Timbalari (01h:22min:22sec), care la ediția din toamnă a ocupat același loc la proba de cros.

La feminin a câștigat Ilinca Maria Tempeanu (01h:36min:58sec), fiind urmată de Clipca Natalia (1h:39min:52sec) și de Biboka Fazakas (01h:42min:39sec).

Traseul nu a mai fost la fel de prietenos precum în edițiile precedente, iar ploaia rece și noroiul ne-au demonstrat că iarna nu-i că primăvara … nici măcar ca toamna.

În mocirlă efortul este mult mai mare decât pe potecă, risipa de energie crește, iar grija pentru siguranță devine o prioritate.

Și dacă nu iese fum fără foc, teoretic nici noroi fără apă nu se face, iar din acest punct de vedere ploaia de duminică a jucat rolul principal.

O ploaie atât de rece și de grea încât te îngheța efectiv, situație în care corpul consumă mai multă energie pentru a se încălzi, de confort nu mi poate fi vorba, epuizarea fizică apare mult mai rapid, iar performanțele fizice scad semnificativ.

Nu poți avea același randament atunci când noroiul moale te ține pe loc de parcă ai alerga pe o pistă formată din ventuze, când nu ai sub picioare o suprafață tare în care să împingi pentru a te propulsa și când la fiecare schimbare de direcție ești nevoit să reduci viteza pentru a te ține pe picioare.

Dar toate aceste elemente au reprezentat specificul cuvântului “winter”, pentru că da, a fost Băneasa Winter Trail Run, ediția 2017.

Despre organizare

După fiecare ediție a evenimentelor din seria Băneasa Trail Run, cu mici excepții, în privința organizării mai tot timpul am avut cuvinte de laudă, spun eu, pe bună dreptate.

De regulă, evaluez câteva criterii precum: comunicarea, siguranța, traseul, atmosfera generală, disponibilitatea toaletelor și a vestiarelor, prezența punctelor de hidratare și elementul surpriză. Insistând pe lucrurile mai importante, vreau să detaliez puțin.

Comunicare

Cu două zile înainte de cursă am primit prin SMS informații cu privire la locul și programul de ridicare al kitului de concurs. În același SMS mi-a fost trimis și numărul de concurs pe care urma să-l port, iar asta ușurează foarte mult lucrurile în momentul ridicării kitului.

Cu o zi înainte de cursă am primit, tot prin SMS, informații cu privire la valul de start, ora de start, temperatura de la ora cursei și temperatura resimțită.

În kitul de participare am găsit regulamentul de concurs printat, precum și alte recomandări sau informații importante. De exemplu, la ediția din toamnă eram avertizați asupra faptului că există viespi pe traseu.

După terminarea cursei, în aceeași zi, am primit prin SMS timpii oficiali ai cursei, poziția la general și la categoria de vârstă, precum și link către clasamentul oficial.

Siguranță

Traseul a fost marcat și delimitat corespunzător, au existat suficienți voluntari pe traseu. Prezența lor devine foarte importantă în momentul în care aceștia oferă alergătorilor indicații care țin de siguranța lor.

De exemplu, la unul din viraje, venind cu viteză destul de mare, am primit următorul avertisment: “Ușor!!! Ai grijă să nu calci pe dâmb, alunecă! Au căzut mulți aici!”

În zona start/finish a existat o ambulantă și personal medical, iar în caz de urgență alergătorii puteau beneficia de asistentă medicală.

Atmosfera generală

Nu știu cum să va zic, dar îmi place la nebunie atmosfera creată în zona start/finish de  DJ Yaang și Ana Moga, partenerii de la Kiss FM.

Consider că muzica e importantă la astfel de evenimente, deoarece îți induce o stare pozitivă. El pune muzică bună, ea vorbește bine și are o voce super.

Referitor la atmosfera de pe traseu, voluntarii care s-au aflat duminică pe la jumătatea celui de-al șaselea kilometru fac o treabă excelentă de fiecare data.  Sunt oamenii aia mulți, cu tobe și cu vuvuzele.

Prezența lor acolo mi se pare foarte importantă pentru participanții la proba de cros, deoarece cam pe acolo este punctul pshiologic al cursei.

Oricum îi auzi până pe la km 7, iar impulsul pe care ți-l dau este imens, cumva alergi pe ritmul lor.  Niciodată n-am putut să trec pe lângă ei fără să-i aplaud în semn de apreciere.

Puncte de hidratare

Au fost puncte de hidratare suficiente, desigur alimentate corespunzător.

Elementul surpriză

La evenimentul de duminică, în cortul principal aflat în zona start/finish au fost aduse lămpi de încălzire, cu scopul de a crește temperatura în interiorul acestuia.

Ținând cont de temperatura de afară și de faptul că toată lumea era udă până la piele, ideea organizatorilor mi s-a părut genială.

Evident că nu mi-am văzut reacția, dar știu sigur că am zâmbit involuntar în momentul în care am intrat în cort și am văzut lămpile respective, cu atât mai mult cu cât nu mă așteptam la așa ceva și tremuram din toate încheieturile.

Jurnal de cursă

Am venit la evenimentul ăsta după mai mult de o luna în care am cutreierat țara-n lung și-n lat, evident fiind total nepregătit pentru o alergare în asemenea condiții.

Am ajuns în București chiar în seara de dinaintea cursei, iar în drumul spre casă am mers să-mi ridic kitul de participare. Totul a decurs foarte rapid acolo, am luat kitul, am zâmbit pentru poza tradițională, iar de acolo nu-mi mai rămânea decât să „joc”, în horă intrasem deja.

kitc6-8769

Jurnalul ceasului îmi confirma faptul că ultimul antrenament a fost pe data de 20 octombrie, iar asta mă avertiza că trebuie să fiu mai indulgent cu obiectivul pe care aveam să mi-l fixez.

A doua zi m-am trezit pe la 08:30, urma să iau startul la 10:36, deci aveam timp suficient. Din mesajul primit de la organizatori, știam că la ora cursei vor fi 3°C, dar din cauza vântului se vor resimți -3°C.

Am aruncat o privire de control pe geam, iar situația nu-mi părea chiar așa de gravă. Nu părea să bată vântul, iar de ploaie nu pomenise nimeni nimic, asa că m-am echipat cât de subțire am putut, aproape că nici nu m-am gândit la fes, mănuși sau jachetă.

Având o ușoară durere în gât, m-am gândit să-mi iau o bandană pe care să o ridic peste nivelul gurii în timpul alergării.

În jurul orei 09:30 am ieșit din scara blocului, moment în care am avut parte de un șoc termic. Era frig, bătea vântul, iar temperatura îmi părea mai scăzută de -3°C. M-am refugiat în mașină, am pornit motorul și m-am îndreptat către pădurea Băneasa.

Odata ajuns în zona în care se dădea adunarea, mi-a luat ceva timp până când am găsit un loc de parcare, iar când am oprit motorul au și început să cadă primele picături de ploaie pe parbriz. Erau niște picături mari și, din ce-mi dădeam seama, aproape înghețate.

Am amânat puțin momentul ieșirii din mașină, dar nu m-am lăsat descurajat. Eu nu auzisem nimic de ploaie, mă gândeam că sunt doar câteva picături trecătoare. Un lucru era cert, jachetă impermeabilă nu-mi luasem cu mine.

Am ajuns în cele din urmă în zona de start, iar prima impresie pe care am avut-o a fost aceea că sunt prea puțini participanți, însă o bună parte din cei prezenți se adăposteau de ploaie sub cortul pus de organizatori.

Am intrat și eu acolo, am stat câteva minute, iar apoi a început încălzirea oficială. Fiind destul de frig trebuia să-mi încălzesc foarte bine mușchii și articulațiile, așa că nu am stat pe gânduri și am ieșit în ploaie.

La finalul încălzirii aproape obosisem, dar eram încălzit și  pregătit să alerg prin ploaie și noroi. Foarte bun trainerul de la World Class, ne-a încălzit până la epuizare! 🙂

Am luat startul cu cel de-al treilea val, iar în primul kilometru situația părea sub control, însă pe măsură ce mă afundam în pădure noroiul era din ce în ce mai mare.

Am încercat să alerg într-un ritm cât de cât confortabil, dar voiam să stau cu pace-ul sub 05:00 min/km, iar primul kilometru l-am terminat cu pace de 04min:50sec.

Am crescut puțin ritmul următorilor doi kilometri, iar la km 3 ceasul îmi indica 13min:56sec, media pace-ului fiind de 04min:38sec/km. Peste 04min:44sec am ajuns la km 4, iar de aici au început să apară problemele.

Îmi înghețaseră complet încheieturile mâinilor, iar ploaia și noroiul mă încetineau foarte mult. M-am gândit că nu are rost să risc și să alunec, astflel am decis să o las mai moale la viraje. Siguranța era prioritară.

Am parcurs kilometrul 5 cu pace de 04min:55sec, destul de lent. La un moment dat am simțit că începe să mă strângă pantoful stâng.  M-am uitat să văd dacă nu cumva mi s-a slăbit sau s-a desfăcut șiretul, dar totul părea în regulă.

Am avansat către km 6, însă pantoful începea să mă strângă din ce în ce mai tare, deja mă gândeam că am unghia neagră.

Închei cu un randament foarte slab, 05min:07sec, nu puteam împinge suficient în piciorul stâng, deoarece vârful degetului mare lovea foarte puternic vârful pantofului, durerea fiind considerbilă.

Pe la km 7, ignorând durerea, încerc să împing puțin mai tare în picior, dar simt cum pantoful aproape îmi dă unghia peste cap.

Mă deranja atât de tare încât mi se întipărise în gând ideea că, imediat ce o să ajung la porțiunea de asfalt, mai bine mă descalț și alerg fără pantoful stâng.

Mă tot preocupa problema asta, iar la un moment dat aveam să aflu care era cauza.  Mă udasem atât de tare în pantof, încât șoseta nu mai făcea priză pe branțul pantofului.

La fiecare pas piciorul aluneca în față, iar eu mă simțeam ca și cum la fiecare pas mi-ar fi dat cineva cu tesla-n … deget. 🙂

Am strâns degetele, astfel încât să le îndepărtez de vârful pantofului, și am încercat să alerg așa, însă mi-a ieșit doar în reprize scurte, deoarece fascia plantară obosea destul de repede, mai ales când îmi lăsam greutatea pe piciorul stâng.

De la km 7 la km 10 media pace-ului a fost 04min:59sec/km. Pulsul a stat destul de sus, chiar aveam senzația că trag destul de tare pentru nivelul meu, însă am avut doar o secundă sub 05:00.

Eram ud până la piele și corpul începuse să consume mai multă energie pentru a-și menține temperatura, noroiul mă încetinea foarte mult, iar pe piciorul stâng nu mai mă bazam.

Am avut un decalaj ușor între marcajele de pe traseu și distanta indicată de GPS-ul ceasului meu, astfel la finalul cursei ceasul mi-a indicat 11.13 km alergați, media pace-ului fiind de 04min:52sec.

Am terminat cursa după 54min:14sec, însă îmi fixasem ca obiectiv  52 de minute sau mai puțin. Dacă GPS-ul ceasului meu a măsurat corect, iar eu am alergat 11.13 km, mi-am îndeplinit obiectivul, pentru că acei 600 de metri alergați în plus mi-au adăugat minim 02min:14sec la timpul final.

Dacă într-adevăr am alergat 10.5 km, condițiile meteo, starea traseului și lipsa de antrenament m-au împiedicat să realizez obiectivul pe care mi-l stabilisem. Sunt convins  de faptul că toți acești factori au avut părticica lor de influența asupra rezultatului final.

Analizând datele înregistrate la cursa din toamnă, care s-a desfășurat pe același traseu, am observat că atunci, deși am avut media pulsului mai jos, am terminat traseul în mai puțin de 52 de minute, deși teoretic efortul a fost mai mic.

După terminarea cursei m-am îndreptat spre mașină pentru a-mi schimba o parte din haine și pentru a mă încălzi puțin. Norocul meu a fost că mă întorsesem din delegație în seara dinaintea evenimentului, iar o mică parte din hainele pe care le-am avut cu mine rămăseseră în mașină.

Pantaloni de schimb nu am avut, dar am găsit un tricou de alergare, vreo 2 jachete, una din ele avea și glugă, o vestă, o bandană cu polar, o pereche de șosete de alergare și vreo 3 perechi de pantofi.

În momentul în care m-am descălțat pentru a-mi schimba șosetele și pantofii, am văzut negru, asta deoarece unghia de la degetul mare al piciorului stâng era deja înnegrită, exact cum mă așteptam.

În urmatarele două zile, cu greu am găsit o pereche de pantofi care să mă încăpă și în care să pot sta.

După cursă am tras câteva concluzii, în fapt sunt lucrurile care au mers prost și de care nu-mi doresc să mă mai lovesc în viitor. Astfel, mi-am trasat următoarele direcții:

  • obligatoriu în 2018 îmi schimb pantofii de trail, vreau să-mi iau unii cu o mărime mai mare decât cei pe care îi am în prezent;
  • dacă voi mai lua parte la curse desfășurate în condiții similare (sau probabile), nu o mă mai încalț până când nu acopăr branțurile pantofilor cu pudră de talc;
  • o să mă gândesc de două ori dacă e cazul să am la mine al doilea rând de haine pentru schimb;
  • la evenimentele din perioada rece a anului, mănușile vor fi parte integrantă a kitului de participare.

În final nu-mi rămâne decât să-i felicit pe toți cei care s-au prezentat duminică la linia de start și să le mulțumesc tuturor voluntarilor care au fost prezenți la acest eveniment!

Reclame

2 gânduri despre “Impresii dupa Baneasa Winter Trail Run – 2017

  1. Ion Buga

    Bravo Ionuț, ți-ai atins obiectivul in condiții extreme! Referitor la pantofi nu ai scuze, eu am urmat sfaturile tale și chiar mi-au folosit. Totuși la ultima pereche de Scott, m-am păcălit rău. I-am luat cu un nr mai mic și nu-i pot folosi decât la șosea, dar ei sunt de trail!!! Mi-am dorit mult să particip la Băneasa, dar am ratat înscrierea. Așa că am alergat în București, in parcul Carol, în aceleași condiții de ploaie, combinat cu ninsoare. Aștept Intersport Brașov, unde sunt sigur că ne vom întâlni!

    Apreciază

    1. Da, m-a surprins putin treaba cu pantofii, deoarece nu sunt noi, ii am de vreo 2 ani. Ideea e ca sunt putin ciudati ca si fixare interioara, la modul in care nu puteam sa-i i-au mai mari, pentru ca imi scapau din picioare. Pana acum nu m-au strans, dar de data aceasta, apa si noroiul din pantof au facut posibila alunecarea piciorului in interiorul pantofului. O sa fie foarte greu sa gasesc un alt model care sa-mi satisfaca toti „piticii”, dar 100% nu vin la Brasov cu aceiasi pantofi. Astia sunt pantofii care m-au lasat fara o unghie: https://goo.gl/Q6CsSw Tot pe Scott as vrea sa merg si eu, ramane sa analizez optiunile.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s